Ecaterina Teodoroiu a fost un erou de război al României și unul dintre cei mai cunoscuți lideri militari din Primul Război Mondial. Născută pe 16 februarie 1894 în comuna Vădeni, județul Gorj, Teodoroiu a fost fiica lui Teodor Teodoroiu și a lui Maria Gheorghiu. La vârsta de 15 ani, Ecaterina a absolvit cursurile școlii publice din județul ei natal și mai târziu a devenit profesoară de limba română.
În 1914, Ecaterina s-a alăturat armatei române ca soldat voluntar, în unități de infanterie. În același an, ea a luptat cu soldații ruși în Bătălia de la Turtucaia. Teodoroiu s-a remarcat prin curajul și devotamentul său față de cauza națională, fiind promovată la gradul de căpitan în 1917. La sfârșitul aceluiași an, a fost numită comandant al Regimentului 8 infanterie, devenind prima femeie din istoria militară a României care a deținut această poziție.
În august 1917, Teodoroiu a luptat în prima bătălie de la Mărășești, unde a fost rănită. Cu toate acestea, ea a reușit să se refacă și să revină pe frontul de luptă. Pe 18 septembrie, Teodoroiu a luat parte la Bătălia de la Oituz, unde a fost rănită din nou. În ciuda rănilor sale, ea a reușit să conducă trupele sale în victorie. Pe 24 septembrie, ea a murit în luptă, devenind erou de război al României.
Memoria lui Ecaterina Teodoroiu a fost perpetuată de-a lungul anilor. Ea a fost decorată cu Ordinul Militar Virtutea Militară în grad de Cavaler și a primit mai târziu titlul de erou național. De asemenea, ea a devenit subiectul numeroaselor opere literare și ale unor filme documentare, precum și al unor monumente dedicate memoriei sale.
Ecaterina Teodoroiu a fost un erou de război al României și un exemplu de curaj și devotament față de țară. Ea a luptat cu curaj și determinarea pentru independența țării, sacrificându-și viața pentru patrie. A fost decorată pentru eroismul său și memoria sa a fost perpetuată de-a lungul anilor.
