Verbele sunt partea cea mai importantă a limbii engleze, iar înțelegerea formelor lor și a modului în care sunt utilizate este esențială pentru a vorbi și scrie corect. Verbele au trei forme principale – forma de bază, forma de trecut și forma de participiu trecut – și, în funcție de contextul în care sunt folosite, acestea se pot schimba sau se pot folosi în aceeași formă. A treia formă a verbelor în engleză se numește “forma de participiu trecut”. Aceasta este folosită pentru a exprima acțiunile care au avut loc în trecut, sau pentru a forma verbele ajutătoare.
Cum se formează forma de participiu trecut?
Forma de participiu trecut a unui verb se formează adăugând un sufix la forma de bază a verbului. Acest sufix depinde de consoană care precedă ultima vocală din forma de bază. Dacă ultima consoană este o consoană surdă (m, n, t, p, s, f, k, x) sufixul folosit este “ed”, dar dacă ultima consoană este o consoană sonoră (l, r, b, d, g, v, z, și, j) sufixul folosit este “d”. De exemplu, verbul “to play” (“a juca”) în forma de participiu trecut este “played” (“jucat”), iar verbul “to rub” (“a freca”) în forma de participiu trecut este “rubbed” (“frecat”).
Cum se folosește forma de participiu trecut?
Forma de participiu trecut a unui verb poate fi folosită pentru a exprima acțiuni care au avut loc în trecut, sau pentru a forma verbe ajutătoare. Forma de participiu trecut a verbului principal poate fi folosită alături de verbul “to have” pentru a forma timpurile compuse, cum ar fi timpul perfect și timpul perfect continuu. De exemplu: “I had played” (“Am jucat”) sau “I had been playing” (“Am fost jucând”). De asemenea, forma de participiu trecut poate fi folosită pentru a exprima acțiuni care au avut loc înaintea altor acțiuni în trecut, cum ar fi “by the time I had finished my homework” (“până am terminat tema mea”).
Verbul “to be” poate, de asemenea, fi folosit împreună cu forma de participiu trecut pentru a forma verbe ajutătoare. Verbul ajutător “to be” are același sens ca și forma de participiu trecut a verbului principal. De exemplu: “I was playing” (“Eu jucam”) sau “I have been playing” (“Am jucat”). Aceste verbe ajutătoare sunt adesea folosite pentru a exprima o acțiune care a avut loc într-un moment specific în trecut, cum ar fi “I was playing when you called” (“Eu jucam când ai sunat”).
Concluzie
Forma de participiu trecut a verbelor în engleză se formează prin adăugarea unui sufix la forma de bază a verbului. Acest sufix depinde de consoana care precedă ultima vocală din forma de bază. Forma de participiu trecut poate fi folosită pentru a exprima acțiuni care au avut loc în trecut sau pentru a forma verbe ajutătoare. Acestea sunt adesea folosite pentru a exprima o acțiune care a avut loc într-un moment specific în trecut. Înțelegerea formei de participiu trecut a verbelor în engleză și modul în care aceasta poate fi folosită în limba engleză poate ajuta la vorbirea și scrierea corectă a limbii engleze.
