Capitolul 4 din “Amintiri din copilărie” de Ion Creangă se concentrează pe relația lui Creangă cu moșul său, pe nume Ioan. Înainte de a intra în detaliile capitolului, să luăm în considerare unele aspecte ale vieții lui Creangă, care ajută la înțelegerea întregii sale opere. Creangă a crescut în satul Humulești, o comunitate mică, închisă și îngustă la minte. El a fost îndemnat să respecte tradițiile și dogmele vechi, iar acest lucru se reflectă în povestea sa. Acest capitol începe cu relatarea unei dispute dintre Creangă și moșul său, Ioan. Creangă dezvoltă un sentiment de resentiment față de moșul său, care reacționează la fiecare neascultare a lui Creangă cu pedepse și amenințări.
Consecințele excesive ale pedepselor
Pedepsele excesive ale lui Ioan au adus numeroase schimbări în viața lui Creangă. El își pierdea curajul și începea să se teamă de orice, de la oameni la animale și chiar de întuneric. Creangă a descris înfiorător modul în care Ioan îi pedepsea și îl amenința. O dată, Creangă a fost pedepsit pentru că a rezistat sfaturilor lui Ioan și a făcut ceva ce moșul său a considerat „nedemn”. Ioan l-a luat pe Creangă și l-a bătut cu o rășină și l-a amenințat că îl va arunca în foc. Acest caz ilustrează foarte bine cât de mult reacționa Ioan în fața neascultării lui Creangă.
Ioan și povestile sale
În ciuda pedepselor sale, Ioan avea și câteva calități pozitive. Creangă îi admiră capacitatea de a povesti. Ioan era un povestitor excelent, care îi ținea pe cei din satul Humulești cu sufletul la gură. Creangă și ceilalți copii din sat îl ascultau pe Ioan cu un entuziasm neobișnuit. Povestea lui Ioan, în care se vorbea despre vrăjitori, zmei și alte personaje magice, îi fascina pe copii. Creangă și ceilalți copii încercau să-l facă pe Ioan să continue povestea pentru a se bucura de fiecare minut. În plus, Ioan a avut un impact major asupra vieții lui Creangă, învățându-l despre diferite aspecte ale vieții și despre cum să se poarte cu oamenii.
Moșul și nepoții săi
Desigur, Ioan se ocupa și de alți copii din sat, cum ar fi nepoții săi. Acest lucru a servit drept provocare pentru Creangă, care se simțea gelos pe aceștia. În ciuda neascultării lui Creangă, Ioan îi acorda aceeași atenție și afecțiune și nepoților săi. Această situație l-a tulburat pe Creangă, care a simțit că Ioan îl iubește mai puțin decât pe ceilalți copii. Cu toate acestea, Ioan i-a oferit lui Creangă o educație de care s-a bucurat pe tot parcursul vieții sale.
Capitolul 4 din “Amintiri din copilărie” de Ion Creangă se concentrează în principal asupra relației lui Creangă cu moșul său, Ioan. Acesta îl pedepsea pe Creangă pentru orice neascultare și l-a învățat despre cum să se poarte în societate. De asemenea, Ioan era și un povestitor excelent, care îi ținea pe copii cu sufletul la gură. În plus, Ioan a avut grijă și de alți copii din sat, ceea ce a fost o provocare pentru Creangă. Cu toate acestea, Ioan i-a oferit lui Creangă o educație de care s-a bucurat pe tot parcursul vieții sale.
